Datoria de stat internă a Republicii Moldova a crescut cu 8,19 miliarde de lei. În primele nouă luni ale anului, nivelul a ajuns la 60,18 miliarde. În același timp, finanțarea atrasă de pe piața internă s-a scumpit. Pentru buget, aceasta înseamnă o presiune dublă: obligații mai mari. Costuri mai ridicate pentru noile împrumuturi. Reducerea acestei poveri depinde atât de condițiile de finanțare, cât și de credite disponibile.

Potrivit Ministerului Finanțelor, datoria internă a crescut cu 15,75% în ianuarie–septembrie 2026. De asemenea, credite au reprezentat majoritatea creșterii.

Cele aproximativ 30 de milioane de lei pe zi reprezintă creșterea medie netă a datoriei, nu valoarea unor credite contractate zilnic. Indicatorul se referă exclusiv la datoria internă și nu include obligațiile externe ale statului.

Un detaliu din raport: finanțarea pe termen scurt a fost mai scumpă

Данные Министерства финансов показывают значительные различия между инструментами credite. Средняя взвешенная ставка по бумагам со сроком погашения 364 дня составила 9,77%. По двум годам она равнялась 7,20%, а по десяти годам — 8,06%.

Aceste cifre nu demonstrează că statul putea înlocui automat toate împrumuturile mai scumpe cu unele mai ieftine. Emisiunile pot avea date de plasare, categorii de cumpărători și condiții diferite. Ele justifică însă examinarea posibilităților de extindere a finanțării pe termen lung.

Obligațiile pe termen scurt trebuie rambursate sau refinanțate mai des. Dacă dobânzile cresc între timp, înlocuirea lor cu noi împrumuturi devine mai costisitoare. Scadențele mai lungi pot reduce acest risc, fără să garanteze, prin ele însele, economii.

Dimensiunea costurilor poate fi ilustrată simplu: pentru un împrumut ipotetic de un miliard de lei, reducerea dobânzii cu un punct procentual ar economisi 10 milioane de lei într-un an, dacă principalul ar rămâne integral neachitat în această perioadă. Este un exemplu de calcul, nu o estimare a unor plăți excesive constatate în buget.

Când finanțarea generează costuri înainte să producă rezultate

Prețul împrumuturilor este doar o parte a problemei. La fel de important este timpul în care banii atrași încep să aducă beneficii.

La 8 octombrie, fostul vicepremier și ministru al Economiei, Alexandru Muravschi, a atras atenția asupra fondurilor nevalorificate pentru proiecte de investiții, comentând rezultatele unui audit prezentate în comisia parlamentară de profil. În opinia sa, statul suportă costuri pentru bani care încă nu contribuie la economie. Comentariul a fost publicat de Point.md, cu referire la Noi.md.

Este necesară distincția dintre un acord de împrumut semnat și sumele efectiv debursate: dobânzile și comisioanele depind de prevederile fiecărui contract. Costul întârzierilor trebuie, așadar, verificat separat pentru fiecare proiect. Nu există temei pentru a considera că toate noile împrumuturi interne finanțează bani rămași neutilizați.

Riscul de administrare rămâne însă relevant: întârzierea unui proiect amână beneficiile economice, în timp ce costurile finanțării deja atrase pot continua.

Ce recomandă experții internaționali

În evaluarea privind Republica Moldova din 27 februarie 2026, FMI a susținut o majorare temporară a deficitului bugetar pentru a facilita trecerea la o creștere economică bazată pe investiții. Totodată, instituția a subliniat necesitatea îmbunătățirii execuției cheltuielilor de capital și a administrării finanțelor publice.

Banca Mondială leagă, la rândul său, accelerarea creșterii și crearea locurilor de muncă de utilizarea eficientă a finanțării din Planul de creștere al UE. Printre obstacolele structurale identificate se numără concurența slabă, deficiențele de infrastructură și deficitul de forță de muncă și competențe. Contează, prin urmare, atât volumul finanțării, cât și capacitatea investițiilor de a elimina aceste blocaje.

Aplicarea acestor principii poate include trei măsuri concrete:

— Corelarea debursărilor cu pregătirea proiectelor. Documentația finalizată, achizițiile pregătite și termenele realiste reduc riscul ca finanțarea care generează deja costuri să rămână neutilizată.

— Compararea costului integral al împrumuturilor. Alegerea finanțării trebuie să țină cont de dobânzi, comisioane, scadențe și riscuri valutare. O dobândă mai mică la un credit extern nu garantează un cost mai redus în lei.

— Publicarea costurilor și rezultatelor proiectelor. Pentru investițiile majore trebuie să poată fi urmărite sumele primite și utilizate, cheltuielile de finanțare, întârzierile și beneficiile obținute.

Pentru cetățeni, creșterea cheltuielilor cu dobânzile înseamnă, în condiții egale, mai puține resurse bugetare disponibile pentru servicii publice și infrastructură. Investițiile bine executate pot însă susține economia și veniturile viitoare ale statului.

De aceea, evaluarea politicii de îndatorare trebuie să pună alături două lucruri: cât costă finanțarea atrasă și ce rezultate măsurabile produce pentru țară.